Ploaie de regrete

CAPITOLUL 1
Doar lacrimi
Viata....
Doua picaturi de ploaie imi cazura pe umar.Se lasa frigul iar un vant puternic trecu pe langa mine.Cerul se innora iar un fulger parca il taie.Am tresarit.....
Stateam in mijlocul strazii in timp ce toata lumea fugea spre casa din cauza ploii ce venea dinspre est.Ochii, de un albastru pur, imi sclipeau ca doua faclii.
Nu imi pasa ce va fi cu mine......vroiam sa scap.....sa scap de tot ce ma inconjuara.
''Daca asi putea sa schimb ceva...''
Mi se ivira ganduri de regret.Regretam ce am facut dar asta nu schimba nimic.Nu mai speram...sperasem destul.E de ajuns o singura greseala si totul s-a sfarsit.
''NU!!!''
Am cazut jos pe asfaltul rece si am inceput sa plang.Lacrimile imi curgeau in cantitate mare udandu-mi obrajii.Cineva veni si ma inbratisa.M-am speriat dar am auzit glasul suav al surorii mele.
-Nu a fost vina ta!Imi zise incet plangand si ea la randul ei.Umbrela ce ne-o puse deasupra capului acum o arunca si lasa picaturile de ploaie sa ne acopere.
Strada era pustie.Se lasa o liniste desarta un timp dar aceasta fu ruptata:
-Hina....e numai......
-Nu...nu e vina ta!Acum haide, sa mergem!
M-am ridicat usor si am pornit cu Hina inainte.In urma noastra ramase doar umbrela cea neagra.Parca si cerul plangea.....plangea moarte uneia dintre surorile mele....Terra.Imi aduceam aminte pe drum de glasul ei, de aceeasi replica pe care o avea, de ochii plin de viata.....iar eu.....din vina mea murise.Cel putin asta simteam atunci.Pentru mine viata luase sfarsit.Nu conta ce se va intampla mai departe...nu imi pasa.
Daca si fi putut da timpul inapoi....dar nu puteam spera la ceva maret.Deja imi era dor de ea...chiar si de atunci cand ma punea sa muncesc.
-Mai avem putin....
-E tot acolo?
-Da...
Am lasat fata in jos iar parul imi veni in ochi.
''Macar daca nu asi fi fugit in ultima clipa....''.Fugisem inainte sa moara.Imi promise ca se va face bine, imi jurase, dar nu s-a tinut de cuvant.Am lasat-o in spital cu celelalte surori ale mele iar eu.....doar pentru acea promisiune....am ratat pana cand si sansa de a o vedea pentru ultima data.
-Sonia!!
Zotte sari pe mine fericita oarecum.
-Credeam ca.....ai patit ceva......
-Unde e?
-Am luat-o doctorii.....sa vada cauza mortii, zise Kaname care parea obosita...obosita de cele intamplate.
M-am pus jos intr-un colt.Mainile incepura sa imi tremure si nu ma mai opream din plans.
Mya, statea langa fereastra cu o fotografie in mana.
''Imi amintesc de ea...''
Mi-am spus uitandu-ma la poza.Era vara atunci si ne hotarasem sa mergem in locul nostru, o poienita din padure pe care am pastrat-o secret.
Desi eram sase surori nu faceam diferenta intre noi.Tot ce era al meu le imparteam cu ele iar tot ce era a lor era si al meu....al nostru.
Ochii imi devenira mci, nu ii mai puteam tine treaji asa ca......am adormit.

Da e dragut ficul,mai ales ca e si dramatic.Dar nu prea intaleg chetsia cu osra mea Terra nu intaleg ce s ainatmplat sau poate nu am citi eu atent.

Aia crapase ) scz de expresie......
Ea murise iar eu, Sonia, cea din rolul principal tot dadeam vina p mine ca din cauza mea a mrit

Deci Terra era sora ta?Si cum a murit ar fi trebuit sa mentionezi si asta,in rets ficul e superb .

Stiu, dar voi spune in urmatorul capitol , nu am vrut sa dezvalui din prima tot.Si da, aia era soramia si cu toate celelalte

A...ok am intales.Sa pui cat mai repede capitolul 2 ca sunt nerabdatoare ce sae va intampla.

OK,asa am sa fac, mai am de lucrat putin la el.Acum am sa pun poze cu personajele
^_^

Hina


Sonia


Miss Drace


Terra


Kaname


Mya


Zotte

Wow ,imi place cum arata personajele

super si personajele sunt asa dragutteee

Merci, am sa pun continuarea cand am sa mai am timp...adica sa o scriu...si cand o sa imi vina inspiratia....

ok am sa astept..